h4ck3ru1 – the past (part 1)
Incepand cu aceasta intrare in blog am sa incep sa relatez o presupusa poveste despre viata unui tanar care a trecut prin diverse situatii fara ca nimeni sa afle, pana acum.
Datele relatarilor si numele personajelor au fost schimbate pentru a proteja identitatea persoanelor implicate. Orice asemanare a numelor este pur accidentala.
04.09.2000 Andrei, un tip linistit, relativ timid proaspat iesit de pe bancile scolii generale cu o medie mediocra, pleaca la liceu. Nimereste intr-o clasa de profil de stiinte umaniste. Se citea pe fata lui dorinta de a sti si de a cunoaste tot ce tine de IT. Era un visator, si privit de altii ca fiind unul din acei provinciali care trebuie marginalizat, pentru simplul motiv ca sta in camin.
Nu era foarte stralucit nici la matematica (una din materiile esentiale ale informaticii de liceu); de altfel, nu era stralucit la nimic. Era genul de persoana pe care nu ai considera-o a fi in stare sa-si cladeasca un viitor singur. Era (din punctul lui de vedere) unul dintre acei fraieri ai clasei. Asta a fost in prima luna, pana a ajuns sa-si cunoasca incet incet colegii de clasa. Bineinteles ca orice tanar de 14-15 ani, la liceu, nu se putea abtine de la tampenii. Frecvent isi crea probleme cu cativa din colegii de clasa, atat voit cat si accidental. Lunile au trecut, belelele nu au continuat sa apara, dar asa simtea ca nu se simple implinit. Nu era de mirare, nu considera scoala ca fiind esentiala. Avea samanta dorintei de a invata informatica in el de ceva vreme. Avea o sora mai mare cu 6 ani, Cristina al carei iubit pe atunci era la Automatizari si Calculatoare. Isi aduce aminte cu drag cand de abia astepta vara sau cate o vacanta sa-l cheme la ea, sa poata sa mai arunce cate un ochi la ce facea Paul la calculator. Si acum isi aduce aminte primele 2 jocuri jucate pe pc: Warcraft II si Starcraft I. A facut o pasiune pentru jocurile de strategie (in special pentru Starcraft care si acum il joaca). Ani mai tarziu ajunge sa-i placa de o colega de clasa.
In verile dintre anii de liceu, ramane corijent la istorie (materia care nu i-a placut niciodata). Invata mai mult de ciuda pentru corijente. Ceilalti membri ai familiei (oarecum) il priveau cu dispret (cu toate ca nici acum nu ar recunoaste asta), pentru ca nu reusea sa se tina de scoala. Tatal lui nu a fost un om demn de a fi luat drept exemplu, si Andrei stie bine asta; dar are 15 ani de acum. sa fim seriosi: cati dintre noi se gandeau la 15 ani ce o sa fac pentru 5 ani? Timpul trece devine din ce in ce mai introvertit, mai tacut, la scoala situatia ramane neschimbata. Desi vroia sa traga mult pentru note si medii mai mari, nu avea acel avant. Nu-i placea sa fie impins de la spate de sora si mama lui; singurele doua persoane din intreaga lume care i-au fost alaturi atunci cand a avut nevoie de sprijin. Chiar daca l-au condamnat pentru ce facea, era constient ca trebuia sa schimbe situatia in care se pune de fiecare data.
Clasa a X-a. Unul din cei mai grei ani ai sai. Incepe sa chiuleasca din ce in ce mai des de la scoala. Frebra Counter-Strike-ului il cuprinde…pierde 2 luni din an, pana se hotaraste sa mai dea pe la scoala din nou. Se simtea bine atunci cand punea mana pe mouse si tastatura…chiar daca era pentru un simplu joc. De un an deja ii placea de cea care statea in banca din stanga lui. Si acum isi aduce aminte de Simona, o tipa subtirica, cu parul castaniu de origine, lung, drept, ochi caprui deschisi si o voce simpla si lipsita de griji. Ea, din pacate pentru el, nu-l vedea asa. Se macina in fiecare seara cu intrebari ca: “Cum sa fac sa-i placa de mine?”,”Oare o sa-i placa de mine?!”
Vine “Balul Bobocilor” (organizat intr-o discoteca amenajata intr-un fost teatru in centrul Bucurestiului - Piata Amzei). Fuma deja de 1 an, incontinuu. Se apucase inainte sa plece de acasa. Se luase cu altii de pe la bloc, pentru ca considera ca trebuie sa-si demonstreze ca poate sa faca orice ca sa capete ceva incredere in sine. Incepuse sa fumeze Winchester Mentol. Ciudate tigari; zicea ca parca tragea aer la temperaturi sub zero grade Celsius in plamani. Pe de alta parte zicea ca s-a apucat de tigari mentolate, tocmai ca sa nu-si dea seama maica-sa. Fuma sporadic…cate un pachet intr-o zi la doua-trei saptamani. Considera ca se joaca si ca poate sa se lase oricand. Mai tarziu vom afla si cum s-a lasat pana la urma. Dar revenind la Balul Bobocilor (de alfel si singurul bal al bobocilor la care a fost in perioada liceului). Isi cumparase doua pachete de tigari. In seara aceea le-a fumat pe amandoua. Crezand ca nu mai este considerat un natang de catre ceilalti si ca si-a demonstrat ca poate sa fie “cool”, si-a vazut de treaba. Dar a plecat cu mult inainte sa se termine balul. In acea seara s-a produs primul click al vietii sale: cel in care a vazut-o pe Simona cu altul si anume cel care o invitase la bal. El nu a avut curajul. Ii era frica sa nu-l refuze. Atunci a simtit ce inseamna sa fii inselat (la un oarecare nivel cei drept). Click-ul s-a produs, fiind urmat de un an de dreptul rece pentru el. Un an in care o vedea zilnic si spera sa poata trece peste. Un an in care se apropiase de o alta colega de clasa: Sorina. Sorina era diferita, fiind vazuta de Andrei ca facand parte din aceeasi categorie din care face parte si el: retrasa, introvertita, dar care spre deosebire de el, chiar invata.
In primavara lui 2002, a decis sa-si schimbe directia in care-i mergea viata. Fara a se sfatui cu cineva a decis sa invete singur informatica. Era o perioada inca activa pentru cc-uri si bnc-uri. Prinsese un pont si a inceput sa faca trafic de informatii din aceasta categorie. Stia ca nu poate sa-si cumpere nimic pentru ca ar da de banuiala alor lui, si bineinteles incepuse sa inteleaga riscul acestei “meserii” (daca o putem numi asa). Cand in aprilie 2002 a fost la un pas sa fie prins de politie. O luna nu a facut nimic de genul. S-a lasat la fund (cum s-ar spune in jargon). A stat si a analizat intreaga operatiune de atunci. A intrat in bransa cu niste tipi pe care-i cunoscuse in Parcul Herastrau (Skate Park). 3 luni mai tarziu, planifica prima lui operatiune de amploare. Acumulase in cateva luni cati altii ar fi acumulat intr-un an. Totul se petrecea de la salile de net. In perioada respectiva salile de net mai ales din Bucuresti, cele de cartier erau doar retele de 5-10 calculatoare cu o legatura la net. Nu exista un control strict a traficului de date din reteaua respectiva. De altfel, nici acum nu este…
A pus la punct o multitudine de atacuri atat pe teritoriul Romaniei, cat si in Europa si USA. Nu a vrut sa-mi confirme, dar se pare ca Andrei isi alegea tintele la intamplare. Primele trei operatiuni sunt cele de mai jos…
1. Operatiunea “Marea Neagra” (Octombrie 2002)
Consta in accesarea prin metode frauduloase a unor servere de pe litoralul Marii Negre, pe teritoriul Romaniei, servere care ar fi continut datele confidentiale ale unor clienti din afara Romaniei (conturi bancare, parole, adrese, etc). Operatiunea a pornit in toamna anului 2002. A durat 5 ore. Considerand-o un real success datorita faptului ca nu a fost identificat, a decis sa planifice urmatoarea operatiune, de data asta lucrand alaturi de cineva. Datele sustrase le vindea contra unor sume de bani prin canalele de IRC celorlalti … colegi de breasla. Nu stia cui le vinde, si nici nu-l interesa. Atata timp cat vedea ca in contul lui de PayPal, banii se aduna.
2. Operatiunea “Christmas Heist” (Decembrie 2002)
A fost cea in care si-a primit si nickname-ul (pe care nu a vrut sa mi-l zica). Conform relatarilor lui, operatiunea consta in atacul exact a 3 servere de pe teritoriul UK. Scopul era simplu: copierea datelor confidential bancare ale clientilor a catorva firme din Marea Britanie. Operatiunea era simpla: se accesau serverele luate in vizor, se copiau datele, si apoi prin internet, erau sustrasi bani din conturile respective. Toata operatiunea a durat ceva mai mult spune Andrei, aproape 4 zile. “Perioada Craciunului este una foarte costisitoare, mai ales cand ai de cumparat cadouri…”. Andrei e genul de persona ca daca are de are resursele necesare, te ajuta cu cea mai mare placere. Se pare ca a ramas acelasi baiat cu bun simt vis-a-vis de alte persone, asa cum a fost dintotdeauna. 4000 de conturi (atatea au fost sustrase) * 0,025 de centi = 100 de lire sterline. Atat a reusit Andrei sa scoata din toata operatiunea.A facut 50-50 cu un tip pe care-l cunoscuse in breasla si cu care a lucrat in situatia asta.
3. Operatiunea “Valentine’s Special” (14 Februarie 2003)
Operatiunea in care totul avea sa se schimbe…avea sa cunoasca o tipa pe nume Anca. Din cauza ei avea sa fie prins a doua oara de politie…Dar pe de alta parte ea a fost prima. Relatia nu a tinut decat 2 saptamani, dar de fiecare data capul ii era tot la Simona. Operatiunea a fost simpla…falsificarea cardurilor diferitelor banci din afara Romaniei si extragerea unor sume de bani de la ATM-urile din Romania. Simplu, eficient, si cea mai riscanta operatiune care a planificat-o…de altfel de atunci a evitat contactul fizic cu mediul extern pentru a-si face treaba. Valoarea finala dedusa a fost echivalentul a 200 de euro. Suma maricica pe atunci…
Va urma…
PS: Astept pareri, propuneri, idei…


thanks fot the comment. i will post a sequel soon!
Tremendous story, but I also think that you can learn something from here…I am waiting for it to be continued…